antisocial …

Aduc niste completari la opiniile de aici si aici, statisticilor de aici. Nu zic ca respectiva campanie pe bloguri nu a avut succes, nu si-a atins scopurile, ci doar ca nu a avut sustinere nici in online, nici in offline.

Sa va explic mai pe larg de ce zic asta.

S-a facut mare tam-tam cu modelul ala de televizor (LG LH 5000). Pura intamplare a facut ca fix in perioada aia sa caut un TV la dimensiunile alea, asa ca am mers pe site-ul oficial (pe care l-am cautat cu google BTW ca nu l-am gasit nicaieri si lg.ro nu exista) si am fost incantat de specificatii. Apoi am comparat produsele asemanatoare de la alte branduri si am intrebat si pe cineva care se mai pricepe si am ajuns al concluzia ca e o afacere buna (ce-i al lor e-al lor).

Am cautat si preturi (al luat magazinele online la rand, google etc) si mi s-a parut si pretul ok. Acu ca m-am hotarat am zis ca nu dau atatia bani fara sa-l vad, asa ca am zis sa-l cumpar dintr-un magazin offline. Aici incepe faza tare: Nimeni din Bucuresti (retailerii mari) nu-l avea pe stoc, majoritatea nu auzisera de el (unii mi-au zis ca e foaaaarte vechi si nu se mai fabrica !?!?), am fost si la emag, care e magazin online in principiu si nici acolo nu l-am gasit, asa ca m-am orientat spre alt model.

Ce vreau eu sa spun e ca e o prostie sa faci awareness pe un produs pe care consumatorul n-are cum sa-l cumpere. In mintea mea, daca eram LG, pompam cu o luna inainte modelul asta in magazine, poate si la un pret promotional, faceam un training la angajati sa-l recomande, aveam grija sa nu lipseasca din stocuri. So, cei de la Kinecto probabil ca si-au facut treaba lor cum trebuie, dar campania per ansamblu nu mi se pare asa un mare succes din cauza ca nu s-au interesat probabil si de aspectul asta offline, sau din cauza LG-ului care n-a avut grija.

Stiti fashionup (s-a mai scris)… ei, acu, intr-un minunat articol reclama pe unul din “ziarele” de succes de new media, dau niste cifre.

- 200 000 investitii (asta din alt articol)
- 20 000 de unici in primele 2 saptamani (nici bine nici rau pt un magazin online)
- 600 de comenzi in timpul asta

Sa analizam:

- nu comentez investitiile, ca zice lumea ca-s carcotas si parerist, sunt scumpi programatorii, advertorielele
- trafic.ro zice altceva despre cei 20 000… dar sa zicem ca trafic.ro e de rahat, nu au contorizat de la inceput… na (via murfi)
- 600 de comenzi la 20 000 de unici => 3% din vizitatori au si cumparat de pe site… WHAT? la un ecommerce, pe .ro, haine, in plina criza? Puneti osu si invatati de la baietii astia ca cifrele ii recomanda!

Va mai amintiti de http://microjobs.ro/? Mare proiect, mare PR, mare zumzet, mare rahat. De fapt un mashup pe twitter dupa niste taguri. Oameni buni, din mashup-uri pe twitter nu faci proiecte, faci cel mult niste tool-uri (folositoare sau nu).

Mai stiti cata forfota? articole pe bloguri, felicitari, batai pe spate, “ai auzit ce-a facut Manafu?”, alea? Ei, ultimul post pe saitul ala are o saptamana. Asta spune tot despre succesul lui. E util? Nu. Il foloseste cineva? Nu. De ce? Pai simplu: utilizatorii care folosesc twitter au job deja, ca (sa fim seriosi) e o chestie pe care o faci in principal la servici. Marea inginerie din spatele lui se face in 2 ore de dev, mai mult a durat designul si frontendul pe care au mai risipit si resursele aiurea.

Aici intra si joculelete lui Andrei Gheorghe, ok, fain, am vazut ca se poate, misto, sunt utile? Nu. O sa aiba succes? Nu. Bine, macar ale lui sunt niste teste de dev, jucarii, fara pretentie de “mari proiecte pe online-ul romanesc”.

Cand mi-am cumparat masina de spalat am zis asa: “Ba, dau un ban, da sa fie buna ca nu-mi iau toata ziua”, am studiat piata, m-am decis asupra modelului, l-am cautat de-am pocnit, alternative, bataie de cap.

Mi-am luat masina cu enspe mii de cacaturi, simturi, programe, setari, 1200 de rotatii (am umblat mult ca nu se gaseau cu rotatiile astea), pana mea, numai cartofi prajiti nu face.

La un an de la folosire pot sa va zic ca spal numai pe 2 programe: ala rapid de juma de ora si inca unu pentru heavy stuff de 2 ore, la 400 sau 800 de rotatii ca se fut hainele daca le invarti mai mult de atat. Ah, si mai folosesc butonu ala de o pune sa porneasca in x ore. ATAT! La un moment dat citisem ca Indesit a scos o masina de spalat cu doar 4 butoane…. astea tre sa fi fost.

Am dat o caruta de bani pentru niste chestii pe care nu le-am folosit vreodata si mi-e clar ca nici n-o sa le folosesc.

Detasandu-ma putin, observ, sau mai bine zis constientizez ca noi, astia normali (zic), cu putin bun simt, buna crestere, respect, nu suntem decat exceptii si ca cei ce compun majoritatea (ma refer aici la locuitorii minunatei tari, ca pe astia am avut timp sa-i studiez) sunt prosti, nesimtiti, foarte usor manipulabili, destructivi. Nu stiu cum s-o dau ca sa nu sune “emo” sau pesimist, but we’re fucked.

Problema nu e starea lucrurilor de acum, ca am fost tot timpul in cacat, de cand plateam chirie la turci ca sa stam in tara noastra, problema e ca noi, exceptiile, ne imputinam pe zi ce trece, e chestie de evolutie, cei diferiti sunt inlaturati. De fapt normalitatea e normalitatea mea, fiecare are o alta normalilate. Pentru ala care arunca chistocul pe geamul de la logan si doza de bere de pe balcon aia e normalitatea lui si eu sunt un anormal.

Pana acum ceva timp nu prea imi pasa, ca dupa logica mea ziceam ca daca sunt atat de multi prosti in tara asta, eu, care am un dram de minte in plus, o sa le pot lua banii. Realitatea e putin mai cruda insa, sunt atat de multi prosti incat ajung sa-mi ia ei mie banii, fie ca vreau sau nu. Ca astia is si ai dracu’ de puturosi si cei putini care mai si muncesc, o fac prost si cat mai putin posibil, de unde rezulta un serviciu / produs prost si scump, pe care eu il platesc, deci pe care le dau bani lor.

Treaba e nasoala, va spun, ne trebuie un razboi ceva, o foamete, orice.

Avand nevoie de masina azi, am venit cu ea la servici. Pe Bd Unirii mergeam pe banda din mijloc, pe aia din dreapta, desi relativ mai rapida numerg din principiu ca e pentru autobuze si nu-mi place sa ma rog de alti participanti la trafic sa ma lase sa ma bag pe banda lor dupa ce ii depasesc prin dreapta.

Anyway, ajung in dreptul unui autobuz, se opreste tot ca e semafor mai incolo. Din dreapta vine un taximetrist cu logan pana in spatele autobuzului si se baga cu botul intre mine si ala din fata mea. Ma uit, semnalizare canci. Eu am un principiu, sunt prieten cu tine si te las sa te bagi in orice conditie atata timp cat semnalizezi. Am profitat de popas si dau geamul jos si il intreb pe tip:

- “Semnalizez eu?” la acre el:
- “Nu stiu frate cum, invata-ma”
- “Uite, e o manetuta aici in stanga, daca tragi de ea semnalizeaza”
- “Tre sa-mi desenezi! Hai frate acuma…”

N-am mai avut replica si l-am lasat sa se bage, mi-am vazut de drum. L-am mai intalnit de vreo doua ori apoi, semnaliza si nu l-am mai lasat sa intre. NU inteleg de ce cand esti prost si gresesti, tre sa mai fii si smecher. Asta ne diferentiaza de restul natiilor din Europa, smecheria.

Am nimerit azi in metrou pe langa o grasunica de asta de are 3 colaci in jurul braului. Mulata normal, dizgratioasa. Vad zilnic d-astea asa ca nu m-a atins. Ce m-a frapat e ca lua micul dejun.

BAI FRATE! a smotocit vro doua pungi de fornetti dupa care s-a luptat cu un senvis cat submarinul Delfinul din portul Constanta. L-a facut in cele din urma, lua niste imbucaturi… cam cat mananc eu la o masa.

Dupa ce a terminat senvisul si am vazut ca nu mai are nimic in punguta, m-am retras usor, cu pasi mici, mai in mijlocul multimii, doamne fereste…