i have the receipt, it’s broken
O femeie din Deva cere Oficiului Român pentru Adopţii (ORA) ajutorul pentru anularea adopţiei unei fetiţe pe care a înfiat-o în urmă cu zece ani, motivând că micuţa i-a fost prezentată ca un copil sănătos, iar între timp s-a dovedit că are autism, însă ORA susţine că adopţia nu poate fi desfăcută.
Eu votez s-o ia statul inapoi, ca intr-o familie ca aia oricum n-are ce cauta…
May 17th, 2010 at 2:45 pm
Nu arunca cu rosii ca nu stii tu cum ai reactiona. Ai idee ce inseamna sa fii TOATA viata responsabil pentru un copil bolnav de o boala incurabila? Cand esti parintele natural ai o responsabilitate dar altfel … tentatia de a renunta este mare. Si autismul e o boala foarte urata si foarte costisitoare si cu foarte putine realizari. Fara iubirea care se naste in tine odata cu copilul, iti spun eu…. oricat ti-ar fi de mila n-ai putea sa accepti sa te ingropi pentru totdeauna.
Am vazut si un film pe tema asta … era vorba de un cuplu care a adoptat un copil in faza de embrion, au asteptat-o pe mama naturala sa nasca, au avut grija de ea, etc. Cand s-a nascut copilul s-a dovedit ca avea un handicap cu posibilitate 50% de recuperare. Nici ei nici parintii naturali nu au luat copilul. A ramas in spital. Singur. De unde inainte era ditai bataia pe el acum nu-l mai vroia nimeni.
Cred ca am injurat vreo un sfert de ora dupa ce s-a terminat filmul. Tare nedrept mi s-a parut. Dar …. daca stai sa te gandesti bine…. ai renunta la viata ta pentru copilul altuia?
May 17th, 2010 at 4:06 pm
pai de aia decizia de a avea un copil nu se ia cu una cu doua, eventual la bautura sau din “accident”. este o responsabilitate enorma si, credeam eu, fara posibilitate de intoarcere. aparent m-am inselat.
May 18th, 2010 at 8:55 am
Daca este sa ma iau dupa textul pe care il ai la status (“prieten cu selectia naturala”) …. tocmai ti-ai tradat prietena … pe ea … pe selectie.
)))
Pentru ca in baza naturii un astfel de copil nici macar nu mai era in viata acum.
Totusi, ai dreptate din punct de vedere moral, legal, etic … cum vrei tu. Dar eu vroiam sa scot altceva in evidenta, si anume: poti tu sa dai cu pietre in femeia aia? Esti absolut sigur ca tu nu ai fi facut la fel? Poate chiar mai devreme de 10 ani. Ea totusi a rezistat ceva.
Spre deosebire de un copil normal, luand in calcul ipoteza ca acel copil nu e al tau, un copil autist nu ofera afectiune. Si, neavand atuul unui copil natural, neavand dragostea neconditionata a parintilor din ziua zero a existentei sale, trebuie sa castige iubirea parintilor. E trist dar asa e. Nimeni nu iubeste un copil din secunda 0 daca nu e al lui. Iar daca acel copil numai urla si zbiara si are gesturi din alea nebune etc… pentru ca el este bolnav, cum sa te atasezi de el?
In fine… nu stiu daca se intelege ce vreau sa zic dar oricum, eu am o siguranta de 90% ca as fi facut ca femeia aia.
May 18th, 2010 at 9:29 am
inteleg punctul tau de vedere, dar mi se pare lasitate si nu cred ca as fi facut la fel, este un risc la care te supui cand iei decizia sa ai copil.