Sofer de bucuresti
Mergeam eu aseara linistit pe una din strazile capitalei cand, din fata unui autobuz oprit in statie pe dreapta, iese un Costel (cu un kalos sau ceva) fara sa se asigure fix in fata mea. Trag vartos de volan stanga si intru pe linai de tramvai, claxoane, cruci, biserici, mame, tot tacamul. Trec de el, imi scuip in san ca am scapat si de data asta si-i dau talpa sa nu cumva sa mai faca vreo manevra cu mine pe-acolo.
Ala dupa mine. Ma uit in retrovizoare, dau gaz, ala scai. Acu na, imi venea sa-i rup capul cand a facut treaba cu pricina, dar nu chiar m-as fi dat jos sa vedem care are “cricul” mai mare. Asa ca-i dau batai. Tipul o incinge, intra pe linia de tramvai si-i da pana ajunge paralel cu mine, ma intorc si eu la el sa vad ce-o fi la gura lui sau ce gesturi o fi vrut sa-mi arate.
Cand colo tipul isi cerea scuze. Dau si eu din cap de “acknowledge” sau “plm” si dau mai departe. Tare. Nu ma asteptam.
February 8th, 2008 at 2:31 pm
February 8th, 2008 at 3:29 pm
Tare. Chiar ca nu s-ar fi asteptat nimeni, si asta e trist
February 8th, 2008 at 9:17 pm
poveste cu final imprevizibil
February 9th, 2008 at 12:14 pm
Frumos din partea omului. Probabil ar fi fost in stare sa te scoata si la o bere / suc / vodka / wiskey / apa plata cu lamaie.
February 9th, 2008 at 4:20 pm
Eu ma simt prost cand incep sa-i zic “de bine” la cate unul si pe urma isi cere scuze.
February 11th, 2008 at 8:26 pm
Nu cred ca asa ceva se poate intampla in Bucuresti.
February 13th, 2008 at 4:08 pm
Pana sa ajunga langa tine a luat vreo 2 babe de pe trotuar, ceva stalpi, boscheti, oglinzi, trecut pe ros doar pentru a-si cere scuze
)