Sofer de bucuresti
Friday, February 8th, 2008Mergeam eu aseara linistit pe una din strazile capitalei cand, din fata unui autobuz oprit in statie pe dreapta, iese un Costel (cu un kalos sau ceva) fara sa se asigure fix in fata mea. Trag vartos de volan stanga si intru pe linai de tramvai, claxoane, cruci, biserici, mame, tot tacamul. Trec de el, imi scuip in san ca am scapat si de data asta si-i dau talpa sa nu cumva sa mai faca vreo manevra cu mine pe-acolo.
Ala dupa mine. Ma uit in retrovizoare, dau gaz, ala scai. Acu na, imi venea sa-i rup capul cand a facut treaba cu pricina, dar nu chiar m-as fi dat jos sa vedem care are “cricul” mai mare. Asa ca-i dau batai. Tipul o incinge, intra pe linia de tramvai si-i da pana ajunge paralel cu mine, ma intorc si eu la el sa vad ce-o fi la gura lui sau ce gesturi o fi vrut sa-mi arate.
Cand colo tipul isi cerea scuze. Dau si eu din cap de “acknowledge” sau “plm” si dau mai departe. Tare. Nu ma asteptam.