In umila mea cariera de developer, constructor de aplicatii, lucrator cu clientul, consultant, ce vreti voi, am observat o chestie: poti sa fii tu Mos Craciun, clientul e mai expert ca tine in cadouri, sanii si reni .
Luam o aplicatie simpla (vorba vine) care trebuie sa satisfaca o nevoie simpla (macar la prima vedere). Totul bine pana aici. Problema e ca clientul nu vrea lucruri simple, el vrea si X si Y si Z, eventual si un WT care sa faca AX. N-are nevoie de ele, dar sistemul lui trebuie sa fie potent, sa stie orice.
Degeaba ii explici ca mai mult or sa-l incurce, ca nu are nevoie de ele , ca nevoile lui sunt simple si ca ar fi mult mai usor de utilizat / invatat etc. Nu. Ce stii tu despre industria de barberit oua, nu merge ca la voi, in programare.
Rari sunt clientii care te asculta, care stiu ca stii mai bine despre ei, ca le urmaresti interesul si care se lasa pe mana ta. Atunci iese treaba buna, putine bug-uri, interfata e fluenta, isi face treaba, si asta e cel mai important.
In fine, cu chiu cu vai termini aplicatia, o livrezi, clientul e multumit, tu poate si nu prea, nu mai conteaza. La cateva zile, saptamani, o luna, vine Ionel prieten/cunoscut cu clientul si-l intreaba: “Bai, aplicatia ta nu stie sa faca X? Foai de capu’ vostru…”.
Clientul pune mana pe telefon: “Bai baieti, e groasa, ne trebuie musai X, nu se poate fara!”, “pai cum, ce faceti cu X? si cum de nu v-ati gandit de la inceput daca e asa vitala?”, “Nu stiu, nu m-am gandit, dar userii o cer, trebuie.”… si te apuci iar, bug-uri, nervi etc. Intr-un sfarsit iti dai seama ca ai dezvoltat un feature pe care nici Ionel nu-l foloseste, ca nici lui nu-i trebuie.
So FOCUS.
Gandeste-te bine care e scopul, goal-ul aplicatiei pe care o vrei, care e nevoia principala pe care trebuie sa o satisfaca si concentreaza-te asupra ei. Asta e important, restul e balast. O aplicatie are succes atuinci cand reuseste sa satisfaca nevoia pentru care a fost conceputa in cel mai usor mod cu putinta.
Teorii:
- nu poti multumi pe toata lumea. punct.
- 80% din utilizatori folosesc 20% din feature-uri (unii inclina spre 90-10)
- o aplicatie e gata nu atunci cand nu mai ai ce pune pe ea, ci atunci cand nu mai ai ce scoate (de pe twitter zilele astea)
- pune feature-urile in 2 coloane “must have” si “nice to have”, rupe foaia in jumatate, pastreaza must have si apoi mai repeta procesul o data cu alea
- 90 – 95% din useri lucreaza cu aplicatia asa cum le-o dai, setarile sunt inutile pentru majoritatea – “good defaults”
- userul nu e prost, dar el crede asta daca aplicatia e proasta / complicata
- userul nu se da batut usor, daca ii este absolut necesar rezultatul aplicatiei tale, daca poate obtine ceva relativ la fel din alta parte insa, il pierzi repede.
- 80% din utilizatori sunt incepatori sau mediocri
- etc, e o intreaga stiinta pe tema asta, astea mi-au venit acum in minte
Deci, tine minte ca nu toti utilizatorii sunt importanti, importanta e majoritatea lor, pe ei trebuie sa-i satisfaci, lor trebuie sa li se adreseze aplicatia. Nu incerca sa ii multumesti pe toti, nu vei reusi niciodata, keep it simple si ai intotdeauna in vedere scopul aplicatiei.
), iar daca le mai si maresti salariile la achizitie ai sa ai si o echipa fericita, dureaza infinit mai putin decat formarea unei echipe din oameni angajati separat, odata cu firma cumperi si proiectele inhouse ale acesteia, daca te orientezi poti investi intr-unul cu potential dar care n-a avut parte de o finantare cum trebuie.
)